Revista Standardizarea, ed. Nr. 5/2019

Daniela Isăcescu, Expert standardizare ASRO

Gazul petrolier lichefiat, cunoscut sub denumirea de GPL, este un combustibil alternativ ecologic, fiind obținut în urma procesului tehnologic de rafinare și de fabricare a benzinei și a motorinei. Este un amestec format din propan și butan folosit în special în domeniul auto drept combustibil alternativ, dar și în alte scopuri, precum în încălzirea locuințelor, a spațiilor industriale sau este frecvent utilizat pentru gătit, mai ales în zonele rurale.

Gazul petrolier lichefiat este utilizat de câteva decenii în alimentarea mai multor tipuri de vehicule, fiind cunoscut drept cel mai răspândit combustibil alternativ din întreaga lume.

Multe dintre statele dezvoltate, precum Olanda, Anglia, Franța, Italia sau Germania, au promovat încă din anii `90 introducerea combustibililor alternativi pentru domeniul auto, prin proiecte de anvergură, care au ajutat atât la dezvoltarea infrastructurii de stații GPL, cât și la creșterea nivelului de conversii prin subvenționarea instalațiilor auto GPL și a montajelor efectuate de către service-urile specializate și, de asemenea, prin introducerea combustibililor alternativi, precum GPL-ul pentru transportul în comun în toate marile orașe ale Europei.

În România, acest domeniu este în curs de dezvoltare atât din punctul de vedere al infrastructurii, cât și din cel al conversiilor pe autoturisme. Este îmbucurător faptul că, în ultimii ani, au fost făcuți pași importanți în vederea creării cadrului de dezvoltare al acestui domeniu, în plan legislativ, privind normativele de amplasare a stațiilor GPL, dar și în vederea regulamentelor de montaj și verificare ale acestora pentru asigurarea funcționării în bune condiții și în siguranță a tuturor autoturismelor dotate cu instalație GPL.

Utilizarea GPL, drept carburant, a înregistrat o creștere constantă la nivel global în ultimii ani. Și, este de așteptat să crească și mai mult. Există o serie de motive pentru această tendință:

• GPL-ul este curat, nu conține apă sau alte impurități, are o ardere completă și nu generează depuneri de calamină pe pistoane, segmenți și bujii;
• Este un combustibil care se obține la un cost relative scăzut, prețul final de vânzare la stațiile de alimentare fiind de 50-60% din prețul benzinei;
• În cazul unor scurgeri accidentale, acesta nu este toxic pentru sol și acvifere;
• Arderea GPL-ului produce cu până la 15-20% mai puțin CO₂ față de motoarele care folosesc benzină; prin urmare, GPL-ul este un excelent combustibil pentru autovehiculele care sunt nevoite să se încadreze în normele de poluare (devenite din ce în ce mai stricte);
• Vehiculele sunt mai puțin zgomotoase decât cele pe benzină sau diesel, reducându-se și poluarea fonică;
• Instalațiile GPL de ultimă generație sunt dotate cu sisteme de protecție împotriva exploziei, în caz de incendiu sau impact și s-a demonstrat prin diferite teste că rezervorul GPL este mult mai sigur decât un rezervor cu benzină.

Dezavantajele utilizării combustibilului GPL sunt reprezentate de: necesitatea unor sisteme adiționale de stocare și alimentare pe automobil, precum și de consumul specific mai mare al motorului.

În România, GPL este definit, ca produs, prin standardul național SR EN 589:2019, Carburanți pentru automobile. GPL. Cerințe și metode de încercare, care adoptă standardul european din domeniu (EN 589:2018). Standardul SR EN 589:2019 face parte din patrimoniul comitetului tehnic CT 320 – Carburanți și combustibili gazoși și lichizi, lubrifianți și produse derivate, de origine petrolieră, sintetică și biologică. Acest standard introduce specificațiile de calitate pentru GPL pentru uzul automobilelor, asigurând un nivel minim de calitate în întreaga Europă. Standardul subliniază că GPL reprezintă un combustibil alternativ fezabil.

Standardul european EN 589 a fost revizuit în 2018 de către comitetul tehnic CEN/TC 19 – Gaseous and liquid fuels, lubricants and related products of petroleum, synthetic and biological origin. Acest standard European înlocuiește EN 589:2008+A1:2012.

Versiunea din 2018 este cea mai recentă actualizare a standardului. Comparativ cu versiunea anterioară, EN 589:2018 prezintă unele modificări și clarificări tehnice. Printre acestea se pot menționa:

• reducerea valorii limită a sulfului la 30 mg/kg;
• protecția intensificată a injectoarelor împotriva reziduurilor;
• introducerea noii etichete de informare a consumatorilor.

Importanța acestei actualizări se datorează faptului că un conținut mai mic de sulf permite menținerea avantajului GPL ca preț scăzut, cu un consum redus de combustibil. O nouă metodă de încercare a sulfului a fost dezvoltată în acest scop. În plus, textul permite țărilor să aleagă metode alternative de detectare a mirosurilor pe lângă cea standardizată, reducând astfel costurile de producție și menținând în același timp siguranța. Deoarece GPL este un gaz și acesta, la rândul său, din punct de vedere olfactiv emană un miros distinctiv datorită căruia pot fi detectate eventualele scurgeri de GPL de către consumatori sau de către operatorii stației de alimentare.

Standardul european EN 589:2018 urmează să fie adoptat ca standard român* la sfârșitul lunii iunie 2019 prin elaborarea versiunii române. De asemenea, tot atunci va fi adoptat și standardul SR 13594:2019 (identic cu DIN 51619:2004), Încercarea hidrocarburilor petroliere. Determinarea compoziției gazelor petroliere lichefiate. Analiza cromatografică în fază gazoasă în special a 1,3 – butadienei cu fracții masice ≤ 0,1% (m/m). Acest standard este o metodă de încercare pentru determinarea 1,3 – butadienei din GPL, menționată în standardul SR EN 589, Tabelul 1 – Cerințe și metode de încercare. Elaborarea versiunii în limba română a standardelor SR 13594:2019 și SR EN 589:2019 va fi realizată cu susținerea financiară a Petrotel-Lukoil S.A.

*la data publicării articolului.