Revista Standardizarea, ed. nr. 6/2020

Autori: Conf. univ. dr. COSTIN LIANU PRORECTOR, Universitatea Spiru Haret, Președinte INTER-BIO; Dr. SIMONA CORINA GUDEI, Director CTT PRO TRANSFER, USH PRO BUSINESS; MARIA TEODORESCU, Specialist Marketing & PR, USH PRO BUSINESS, VALENTINA DINCĂ, Expert standardizare ASRO.

„Agricultură ecologică” este un termen protejat și atribuit de U.E, României, pentru definirea acestui sistem de agricultură și este similar cu termenii „agricultură organică” sau „agricultură biologică” utilizați în alte state membre¹.

„Agricultura ecologică constituie un mod de producție care se caracterizează prin utilizarea de tehnici de cultivare a plantelor și de creștere a animalelor ce respectă echilibrul natural prin excluderea utilizării produselor chimice de sinteză, promovarea și sporirea biodiversității, promovarea și stimularea ciclurilor biologice și limitarea utilizării de inputuri”².

În ultimii ani, în România ca și în majoritatea statelor europene, există un interes în creștere pentru produsele recoltate din agricultura ecologică, mai mic însă față de alte state. Spre deosebire de agricultura convențională, agricultura ecologică reprezintă un sistem de gestionare agricolă dar și de producție alimentară, care aduce împreună, cele mai eficiente practici privind mediul, clima, biodiversitatea, bunăstarea animalelor și conservarea resurselor naturale. Folosirea unui astfel de sistem de producție și procesare poate aduce multiple beneficii sociale. Printre acestea se remarcă: protecția mediului și hrănirea populației cu alimente tratate cu substanțe și prin procese naturale.

Agricultura ecologică aduce beneficii fermelor prin crearea unui echilibru natural în privința circuitului apei și substanțelor nutritive, combaterea dăunătorilor și a buruienilor, creșterea fertilității solului prin stimularea microorganismelor și utilizarea de îngrășăminte verzi, fapt ce conduce la o diminuare a eroziunilor și o acoperire mai amplă a solului la cultivare. Acest sistem de cultură, susține mediul înconjurător, fiind o soluție bună în diminuarea pe termen mediu și lung a unor probleme precum: ploaia acidă, încălzirea globală, reducerea biodiversității și deșertificarea. „Prin neutilizarea de îngrășăminte chimice de sinteză, pesticide și alte produse chimice de sinteză, prin utilizarea rațională și echilibrată a resurselor, în special a celor regenerabile, prin grija față de natură și prin metodele și tehnicile specifice, agricultura ecologică asigură o bună protecție a resurselor de sol, apă și aer”³.

„Studiile efectuate de specialiști în știința solului, climatologie și mediu înconjurător au evidențiat că nu există palmă de teren cultivat care să nu sufere, mai mult sau mai puțin, din cauza unuia sau mai multor fenomene precum: eroziunea hidrică și eoliană, alunecările de teren, compactarea, formarea crustei, acidifierea, alcalinizarea, sărăturarea, scăderea conținutului de humus, asigurarea slabă și foarte slabă cu fosfor și cu potasiu asimilabil, poluarea chimică etc. Din păcate, în ultimul timp, această situație s-a agravat din cauza cultivării «după ureche» a pământului, precum și a extinderii sistemelor agricole de tip «japcă», prin care acestea sunt exploatate până la epuizare și apoi părăsite. Generalizarea secetei și creșterea frecvenței ploilor acide contribuie și mai mult la colapsul agriculturii și, implicit, la dispariția satelor și comunelor”⁴.

Prin accentuarea importanței resurselor naturale și limitarea utilizării de tehnici și substanțe invazive, agricultura ecologică ajută la conservarea biodiversității și a peisajelor naturale, refacerea și conservarea valorilor materiale și spirituale tradiționale. Cultivarea acestui tip de produse, ridică nivelul de trai din zonele rurale, prin crearea de locuri de muncă și aduce un aport sănătății umane prin obținerea unor produse superioare calitativ celor rezultate din agricultura convențională. „Sănătatea omului este reflexia sănătății pământului, este un adevăr spus de Heraclit cu 500 de ani î.Hr., care se confirmă și astăzi prin corelația dintre starea de sănătate a oamenilor și sănătatea solurilor și a celorlalte componente ale mediului înconjurător. Criza de încredere în agricultura convențională este alimentată, de asemenea, de noile cazuri grave de intoxicare cu dioxină, boala «vacii nebune», febra aftoasă, pesta porcină, gripa aviară, organismele modificate genetic (OMG), e-coli”⁵.

România dispune de resursele necesare și ar putea să devină, unul dintre statele cele mai dezvoltate în ceea ce privește conversia la agricultura ecologică, în principal datorită suprafețelor mari de teren agricol pe care le deține și care nu au trecut prin acest proces. Interesul în creștere al oamenilor în consumul de produse ecologice, dar și implicarea Comisiei Europene pe acest subiect în scopul de a proteja mediul înconjurător, pe de-o parte, și de a conștientiza populația cu privire la beneficiile asupra sănătății umane, de cealaltă parte, trasează liniile de viitor în tot domeniul agricol. Astfel, comerțul național și mai ales cel internațional se vor orienta în anii viitori către produsele agricole ecologice. Fermierii care aleg din timp conversia culturilor la sistemul ecologic, se vor putea bucura după obținerea certificărilor și de câștiguri substanțial îmbunătățite. „Mai exact, obiectivele politicii privind producția ecologică fac parte integrantă din obiectivele PAC, prin garantarea faptului că fermierii primesc un câștig echitabil în schimbul respectării normelor privind producția ecologică. În plus, creșterea tot mai mare a cererii consumatorilor pentru produse ecologice creează condițiile pentru dezvoltarea și pentru expansiunea ulterioară a pieței produselor respective și, prin urmare, pentru creșterea câștigurilor fermierilor implicați în producția ecologică”⁶. Fermierii români trebuie să se adapteze rapid unor schimbări adoptate la nivel internațional, pentru a putea valorifica potențialul României și a deveni competitivi atât pe piețele naționale cât și pe internaționale.

Totuși, există încă un segment destul de mare al populației care nu consumă produse realizate și procesate ecologic din cauza unei lipse de încredere în calitatea și proprietățile superioare ale acestor produse, luând în considerare și costurile mai crescute ale acestora.

În acest sens, fermierii români care au parcurs deja perioada de conversie sau se află în acest proces ar putea beneficia de o vizibilitate și încredere sporită din partea consumatorilor interni și internaționali dacă ar deține o certificare a calității superioare a produselor recoltate și procesate, pe baza unor reguli adaptate condițiilor de climă, sol și biodiversitate specifice României.

Ar trebui să se stabilească norme stricte de cultivare, care să includă detalii privind producția de plante, de animale și de acvacultură specifică anumitor zone, inclusiv norme de recoltare de plante sălbatice și de cultură. Mai mult, aceste norme sunt imperios necesare și în ceea ce privește producția de alimente prelucrate, de hrană pentru animale, producția viticolă și de drojdie care se utilizează ca alimente sau ca hrană pentru animale, toate acestea în scopul de a se asigura armonizarea și respectarea obiectivelor și principiilor producției ecologice, iar odată primită certificarea, să ofere un plus de încredere cetățenilor.

Producția vegetală ecologică pune accent pe hrănirea plantelor prin ecosistemul solului. „Principiul cultivării de culturi legate de sol și al hrănirii plantelor în principal prin ecosistemul solului a fost stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 834/2007. Cu toate acestea, anumiți operatori au dezvoltat o activitate economică prin cultivarea de plante în «straturi înălțate» și au fost certificați ca fiind ecologici în temeiul Regulamentului (CE) nr. 834/2007 de către autoritățile lor naționale. La 28 iunie 2017, în cadrul procedurii legislative ordinare s-a ajuns la un acord conform căruia producția ecologică ar trebui să aibă la bază hrănirea plantelor în principal prin ecosistemul solului și să fie legată de sol, iar cultivarea plantelor în «straturi înălțate» nu ar mai trebui să fie permisă de la data menționată. Pentru a le da operatorilor care au dezvoltat o astfel de activitate economică până la acea dată posibilitatea de a se adapta, acestora ar trebui să li se permită să își mențină suprafețele de producție, dacă au fost certificate ca fiind ecologice înainte de data respectivă de către autoritățile lor naționale, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 834/2007, pentru o perioadă suplimentară de 10 ani începând cu data aplicării prezentului regulament. Pe baza informațiilor furnizate Comisiei de către statele membre, această activitate a fost autorizată în Uniune, înainte de 28 iunie 2017 numai în Finlanda, Suedia și Danemarca. Utilizarea straturilor înălțate în agricultura ecologică ar trebui să facă obiectul unui raport al Comisiei care urmează să fie publicat la cinci ani de la data aplicării prezentului regulament”⁷.

De aceea agricultorii din România doresc realizarea unui standard român, care, în plus față de reglementările aplicabile, obligatorii, să furnizeze cerințe, recomandări și, eventual linii directoare specifice condițiilor din România, inclusiv introducerea în acest standard a unor cerințe clare privind respectarea condițiilor pedoclimatice.

Atât în momentele de stabilitate dar, mai ales în cele de risc provocate de crize, standardele prin instrumentele practice oferite, furnizează încredere în activități și produse, reduce incertitudinea și riscurile din sectorul agroalimentar. Ele ajută la reducerea impactului asupra mediului a operațiunilor efectuate, prin controlarea calități apei, aerului și solului, încurajează procesele de producție sustenabile, orientează fermierii și procesatorii către metode de producție mai curate și mai sigure.

Mai mult, oferă beneficii decidenților guvernamentali, furnizând informații despre ce se așteaptă din partea produselor și serviciilor destinate piețelor de export. Aceste informații oferă baza fundamentală în alocarea resurselor, în producerea bunurilor și serviciilor care vor fi acceptate în diferitele regiuni. Iar pentru operatorii din sector, avantajele sunt legate de îmbunătățirea lanțului valoric, prin faptul că fiecare activitate sau etapă din cadrul procesului (producție, procesare, comercializare) devine mai eficientă.

În acest context, un obiectiv important de pe agenda Asociației INTER-BIO este de a asigura și participa la elaborarea primului standard național pentru operatorii din agricultura ecologică din România.

Primele demersuri în atingerea obiectivului au fost făcute. A fost contactat organismul național de standardizare, au fost purtate discuții clarificatoare. Conform procedurilor, a fost depusă propunerea de temă nouă, care a fost transmisă și aprobată de membrii comitetului tehnic ASRO CT 95, din patrimoniul căruia standardul va face parte și apoi notificată organismului european de standardizare, CEN. Inter Bio a depus anteproiectul standardului la ASRO, care a fost transmis membrilor CT 95 pentru studiu. A avut loc prima ședință de lucru privind conținutul proiectului. După actualizarea conținutului proiectului, activitatea va continua cu alte ședințe de lucru până la realizarea consensului și apoi se vor realiza etapele următoare către finalizarea proiectului și aprobarea standardului, conform procedurilor (inclusiv anchetă publică).

Inter-Bio este o organizație interprofesională pentru produse ecologice, constituită ca persoană juridică română de drept privat, de interes public cu caracter profesional, cu statut juridic de asociație, fără scop lucrativ, ce funcționează conform OUG 103/2008, a HG 1068/2009, a OG nr.26/2000, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 246/2005, care urmărește promovarea, reprezentarea, protejarea și facilitarea intereselor comune, ale membrilor fondatori și membrilor organizației în relațiile cu organele administrației centrale, cu alte asociații sau federații interne sau internaționale.

Organizația își propune să întreprindă o serie de activități, printre care:

• sprijinirea și promovarea producătorilor, procesatorilor și comercianților de pe lanțurile valorice;
• reprezentarea intereselor membrilor în vederea creșterii competitivității economice și creării de noi competențe;
• susținerea la export și internaționalizarea membrilor;
• perfecționarea profesională a membrilor;
• participarea la rețele naționale și europene;
• creșterea potențialului de cercetare, inovare, dezvoltare (CDI) a membrilor din sector;
• integrarea agriculturii ecologice în celelalte ramuri ale bioeconomiei;
• conștientizarea opiniei publice și a consumatorilor asupra avantajelor și beneficiilor agriculturii ecologice;
• alte acțiuni specifice.

Organizația își propune să elaboreze planuri concertate în vederea adaptării filierelor agroalimentare de produse la legislația și standardele europene, pentru dezvoltarea agenților economici implicați în mediul concurențial comunitar.

Inter Bio și ASRO vă invită să participați la elaborarea primului standardului român original privind agricultura ecologică. Părțile interesate pot contacta ASRO, respectiv expertul de standardizare responsabil, Valentina Dincă, la adresa de e-mail valentina.dinca@asro.ro.

^{1 https://www.madr.ro/agricultura-ecologica.html}

^{2 Publicație tematică, NR. 4, AN 2, Agricultură ecologică :http://madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/rndr/buletine-tematice/PT4.pdf.}

^{3 Publicație tematică, NR. 4, AN 2, Agricultură ecologică :http://madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/rndr/buletine-tematice/PT4.pdf.}

^{4 Manual de agricultură ecologică,pg. 13 : http://agriculturadurabila.ro/wp-content/uploads/2016/06/manual.pdf.}

^{5 Manual de agricultură ecologică,pg. 14 : http://agriculturadurabila.ro/wp-content/uploads/2016/06/manual.pdf.}

^{6 Regulamentul (UE) 2018/848 al parlamentului european și al consiliului din 30 mai 2018 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice și de abrogare a Regulamentului (CE)nr. 834/2007 al Consiliului.}

^{7 Regulamentul (UE) 2018/848 al parlamentului european și al consiliului din 30 mai 2018 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice și de abrogare a Regulamentului (CE)nr. 834/2007 al Consiliului.}