Revista Standardizarea, ed. nr. 5/2020

Mădălina Simion, Expert Standardizare ASRO

Pactul Ecologic European (European Green Deal) are ca scop facilitarea tranziției către o economie curată și circulară. O tranziție care, deși provocatoare, este crucială pentru a aborda situațiile de urgență climatică, pentru a stimula economia și pentru a promova dezvoltarea durabilă. Pentru a sprijini punerea în aplicare a inițiativelor legislative și politice preconizate, vor trebui utilizate metode solide și fiabile. Sistemul de standardizare are potențialul de a oferi aceste servicii într-o gamă largă de sectoare.

Standardele nu numai că joacă un rol esențial în piața unică prin armonizarea specificațiilor tehnice ale produselor și serviciilor, dar au un impact semnificativ și asupra altor aspecte ale societății, oferind prezumția de conformitate cu cerințele de reglementare. Ca atare, sunt utilizate pe scară largă pentru punerea în aplicare a politicilor în sectoarele legate de mediu, iar importanța lor este de asemenea crescută odată cu creșterea inițiativelor de mediu.

Pactul Ecologic European acoperă o gamă largă de sectoare și are scopul de a face atât procesele de producție, cât și produsele, mai durabile și mai puțin toxice. Acest lucru poate duce la revizuirea standardelor existente sau elaborarea de noi standarde pentru a se ține cont de sectoare noi, materiale noi, noi proceduri de încercare și noi modele de afaceri.

În ceea ce privește obiectivele referitoare la climă, mai multe aspecte sunt acoperite de standarde, deja existente sau în curs de elaborare, și de multe ori deja utilizate în sprijinul politicii UE (de exemplu, sistemul de comercializare a cotelor de emisii – ETS).

Multe companii și bănci furnizează în prezent informații despre amprenta de CO₂ a produselor și investițiilor lor. Din motive de transparență și comparabilitate, este important să se utilizeze metodologii standardizate.

Standardele privind cuantificarea carbonului sunt specificații care oferă îndrumări cruciale organizațiilor publice și private privind cuantificarea și raportarea emisiilor gazelor cu efect de seră (la nivel de organizație și la nivel de proiect), precum și verificarea și validarea declarațiilor referitoare la gazele cu efect de seră. Începând cu 2018, ISO 14067 – Greenhouse gases — Carbon footprint of products — Requirements and guidelines for quantification ajută organizațiile să realizeze și să raporteze o amprentă de carbon pentru produse.

O abordare mai generală a fost urmată de elaborarea standardelor care se concentrează pe costul utilizării mediului înconjurător natural sau impactul asupra acestuia (ISO 14007 – Environmental management — Guidelines for determining environmental costs and benefits și ISO 14008 – Monetary valuation of environmental impacts and related environmental aspects). Seria de standarde ISO 14064 oferă specificații și ghiduri pentru cuantificarea, monitorizarea, raportarea, verificarea și validarea declarațiilor referitoare la gaze cu efect de seră.

Seria de standarde ISO 14030 – Environmental performance evaluation — Green debt instruments este în curs de elaborare și va fi relevantă pentru stimularea instrumentelor de îndatorare ecologice. Mai mult, în prezent sunt elaborate standarde care definesc un cadru și principii pentru evaluarea și raportarea investițiilor și a activităților de finanțare legate de schimbările climatice, precum și pentru evaluarea proiectelor, activelor și activităților care caută finanțare ecologică.

De asemenea, sunt elaborate standarde pentru finanțare durabilă, care includ termeni și definiții și un cadru cu principii și orientări pentru implementare (ISO/TC 322). Un număr mic de instituții financiare își calculează deja impactul asupra biodiversității sau impactul lor social și doresc să evalueze modul în care investițiile lor pot contribui la biodiversitate. Și aici o metodologie standardizată ar putea fi benefică.

La nivel european, CEN este implicat în inițiativa Amprenta de mediu și urmărește îndeaproape aplicabilitatea Sistemului comunitar de management de mediu şi audit (EMAS) în ceea ce privește verificarea, raportarea și validarea eficienței energetice și a amprentei de carbon. CEN contribuie, de asemenea, la elaborarea standardelor internaționale ISO referitoare la adaptarea la schimbările climatice, criteriile de durabilitate pentru bioenergie, amprenta de carbon (ISO 14064) și standardele de verificare aferente (ISO 17029). EMAS ajută organizațiile să-și publice amprenta de carbon într-o manieră transparentă, verificabilă și verificată de terți și oferă astfel posibilitatea de a demonstra conformitatea cu politicile și strategiile la nivel corporativ și societal.

Seria ISO 14090 oferă îndrumări și specificații tehnice, inclusiv pentru planificarea adaptării climatice și evaluarea vulnerabilității în orașe. Aceasta include integrarea adaptării în cadrul organizației, înțelegerea impactului și a incertitudinilor și modul în care acestea pot fi utilizate pentru a furniza soluții pentru a îmbunătății reziliența urbană.

Standardele care se concentrează pe „reziliență” includ, de asemenea, factorii climatici și furnizează standard privind managementul integrat și indicatorii de reziliență (ISO/TC 268, CEN/TC 465).

Standardele europene vin în sprijinul legislației UE, susținând proiectarea ecologică și reglementările privind etichetarea energetică prin furnizarea de standarde pentru metodele de măsurare și evaluare a conformității produselor cu cerințele de reglementare.

Peste douăzeci de comitete tehnice CEN și CENELEC elaborează standarde în sprijinul proiectării ecologice și etichetării ecologice și au fost publicate până în prezent aproximativ 150 de standarde (care acoperă produse precum: aspiratoare, surse de alimentare externe, transformatoare de energie, mașini de spălat etc.).

Este important ca aceste standarde să fie actualizate și revizuite în mod corespunzător pentru a reflecta progresul tehnologic, astfel încât cerințele stabilite și informațiile furnizate pe Eticheta Energetică să fie corecte și să conducă cu adevărat la reducerea cererii de energie.

Green Deal își propune ca produsele prioritare, cum ar fi smartphone-urile și computerele, să fie mai durabile și mai ușor de reparat. Standardele sunt importante pentru a realiza acest lucru (de exemplu, EN 45554).

Ar putea fi necesare măsuri mai progresive pentru a îmbunătăți durabilitatea, reparabilitatea, toxicitatea și reciclabilitatea produsului încă din faza de proiectare.

Există, de asemenea, standarde pentru a formula cerinţele tehnice pentru colectarea și tratarea deșeurilor de echipamente electrice și electronice (DEEE), prevenind eliberarea de substanțe chimice periculoase în timp ce se optimizează reciclarea eficientă a materialelor (seria EN 50625).

O etapă majoră a strategiei în ceea ce privește materialele plastice este revizuirea cerințelor esențiale pentru ambalare. Comitetul tehnic internațional ISO/TC 61 este responsabil pentru standardele din acest domeniu.

Mai mult, standardele sunt cruciale în ceea ce privește colectarea datelor și metodele analitice pentru a evalua microplasticele din diverse surse, inclusiv anvelope, peleți de plastic și uzura fibrelor sintetice.

La sfârșitul vieții produselor, există multe standard care asigură calitatea reciclării. Prin urmare, Strategia europeană pentru materiale plastice se referă în mod explicit la standardele europene de calitate pentru a spori încrederea că materialele plastice reciclate satisfac nevoile producătorului. Există, de asemenea, standard pentru a calcula gradul de reciclare (EN 13440) și trasabilitatea reciclării materialelor plastice (EN 15343).

Standardele joacă un rol important în identificarea, eliminarea sau minimizarea utilizării substanțelor chimice (potențial) dăunătoare în produse (de consum), în vederea protejării sănătății umane și a mediului. În plus, în standardele de produs, se vor menționa cerințe stricte cu privire la substanțele problematice, inclusive utilizarea sigură și durabilă a nanomaterialelor.

Standardele internaționale sunt cruciale pentru a define cu exactitate metodologiile de măsurare și detectare care sunt necesare pentru a caracteriza proprietățile fizice și pentru a controla posibila contaminare. În comitetele tehnice europene CEN și cele internaționale ISO, sunt elaborate standardele de măsurare/calitate pentru poluarea aerului, apei și solului (de exemplu, ISO/TC 147, CEN/TC 146, CEN/TC 150).

Standardele definesc, de asemenea, măsurători și limite pentru emisiile toxice cauzate de produse specifice, de exemplu jucării și materiale plastice, materii prime secundare, de exemplu, produse de fertilizare și emisiile din deșeuri (de ex. CEN/TC 52, CEN/TC 223, CEN/TC 260, CEN/TC 444, CEN/TC 455).